Despre uitare si follow-up in traininguri

03/27/2017

partea I

"Cercetarile arată că oamenii uită 40% din ce au auzit dupa 20 de minute si 70% dupa o zi"

  • "Cercetarile arata ca..." Asa incepe orice articol care isi propune o oarecare acribie stiintifica. Dar ce ne facem cu cercetatorii britanici, americani, japonezi, etc. care si-au pierdut credibilitatea din 3 motive: in primul rand pentru ca sintagma "cercetatorii..." a fost abuziv uzitata in articole pseudo-stiintifice, al caror ultim sau chiar singur scop e sa vanda un serviciu sau un produs; in al doilea rand din cauza formulei mult prea abstracte si generalizatoare de "CERCETATORI"); parca alta greutate are un cercetator britanic sau american care are si un nume, eventual unul greu de pronuntat, ca sa fie sugerata si vreo descindere mai nobila. Si in al treilea rand dintr-un motiv de bun simt: cati dintre noi verifica validitatea rezultatelor cercetarilor? Cati dintre noi avem acces la acele cercetari? Desigur un astfel de demers epistemologic nu-si are rostul cand citim un banal articol despre cercetatorii britanici care au descoperit ca rosiile tuguiate sunt mai dulci si mai hranitoare decat cele rotunde sau ca pepenele rosu trateaza calvitia[1]. Insa ce ne facem atunci cand citim că: "cercetarile arata ca oamenii uita 40% din ce au auzit dupa 20 de minute si 70% dupa o zi?"
  • Articolul de fata nu isi propune sa ofere o solutie la problema miliardelor de informatii care circula despre diverse subiecte si care sunt greu de dovedit, ci mai degraba incearca sa atraga atentia ca printre aceste studii sunt si unele care chiar merita luate in considerare, deoarece au fost macar testate si confirmate/infirmate de unii oameni de stiinta, care au autoritate. Miza pe care  mi-o propun este de a confirma poate cea mai folosita zicere legata de conceptul de training, ca tip de educatie si invatare alternativa: "Invatarea este un proces, nu un eveniment", analog "Training-ul este un proces, nu un eveniment". Desi a devenit aproape un truism, merita sa-l folosim ca punct de plecare in articolul nostru.

In general atunci cand intalnim expresia mai sus mentionata, observam o imediata si invariabila referire la unul dintre cei mai cunoscuti psihologi care a studiat memoria la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, Hermann Ebbinghaus si a sa curba a uitarii. Acest savant a descoperit ca odata cu trecerea timpului ne scade capacitatea de a retine informatiile. El propunea repetarea informatiilor care ne intereseaza si pe care ne dorim sa le retinem, la intervale regulate de timp. Pe scurt, repetitia este mama invataturii. Ebbinghaus spunea ca viteza cu care uitam depinde de:

  • dificultatea materialului pe care l-am avut de invatat,
  • cat de usor am reusit sa integram noul continut cu ceea ce deja stiam,
  • cum ne-am reprezentat informatia,
  • in ce conditii am invatat (am fost stresati, am fost obositi, plictisiti etc.)

Cu alte cuvinte daca repetam si folosim informatiile care ne-au fost livrate in cadrul unui curs, al unei conferinte, prezentari, training, etc. avem sanse mai mari sa le retinem. De retinut: repetitia e mama tinerii de minte si a invataturii.

Manualele de psihologie si cele de fiziologie[2] ne spun ca memoria consta in capacitatea creierului de a fixa, conserva, recunoaste si evoca unele experiente acumulate anterior ca baza a proceselor de cunoastere, invatare si adaptare a comportamentului la conditiile impuse de mediu. Memoria asigura retinerea unui numar foarte mic de informatii sosite la nivelul centrilor nervosi superiori. Selectarea si engramarea informatiilor depind de semnificatia acestora, de atentie si de capacitatea de stocare a creierului uman. Memoriei de scurta durata, adica cea primara (memoria cuvintelor, a faptelor, numerelor sau a altor informatii recente) ii este asigurata consolidarea informatiilor prin repetare, astfel facandu-se trecerea la memoria de lunga durata. De retinut: repetitia e mama tinerii de minte si a invataturii.

  • Edward Thorndike este considerat de multi ca fiind primul psiholog al educatiei moderne, care a studiat din punct de vedere stiintific procesul invatarii. Un aspect elementar de retinut din teoria lui e faptul ca el a constatat si mai apoi a insistat pe faptul ca la invatare contribuie extrem de mult si mediul inconjurator prin anumiti stimuli care ajuta la "producerea" invatarii. Nu retinem la fel de bine o informatie legata de ultimele noutati din domeniul neuro-marketingului daca o auzim in metrou, sau la bere, in carciuma de la bloc. In schimb, daca "ne pregatim" sa primim astfel de informatii in cadrul unui training de marketing, intr-o sala de conferinte, curs, etc. in care un trainer ne vorbeste clar, raspicat si coerent despre acel subiect, sansele sa le retinem sunt mult mai mari. Dar atentie, nu pentru mult timp, caci: repetitia e mama tinerii de minte si a invataturii.

va urma


[1] Nu căutaţi, pentru că nici măcar cercetătorii britanici nu şi-au pus problema asta.

2] Fiziologie umana, I.Haulica, ed.Medicala, 2002, Bucuresti

Diana Necoara